Oamenii cand publica ceva trebuie sa se gandeasca la:
- numarul de exemplare care trebuie sa se epuizeze rapid, legandu-l de numarul citititorilor potentiali
- faptul ca odata publicata, o carte nu dispare si in orice moment este prilej de analiza, de cele mai multe ori deloc magulitoare, daca acolo este plagiat sau sunt erori sau se vad urme ale unei gandiri slugarnice mai ales
- modalitatea concreta prin care este facuta prezenta in randul colegilor dar si cum trebuie aratat sefilor ca a fost publicata o lucrare, pentru ca acestia sa aiba in vedere pe autor fie sa-i acorde o prima, fie sa-l promoveze
- modul in care este valorificata o deplasare, tocmai acum cand Internetul si produsele software scot la iveala orice incercare de a incalca dreptul de proprietate.
In cazul in care lucrurile sunt facute cu cap, este evident ca o carte publicata este prilej de mare mandrie, mai ales daca infrunta vicistitudinile timpului, nemiloase cu autorii.
N-am sa intelegf de ce trebuiau incluse in carti de informatica documente de partid si de stat si lucvrari ale lui N. Ceausescu, de cele mai multe ori cuvantari publicate in Scanteia, desi acolo glasuitorul nu avea nicio referire la capitolele stricte de specialitate.
Cand este oferita cu dedicatie cartea unui coleg de catedra, este un lucru foarte frumos. In schimb, este urat rau de tot, sa dai o carte cu dedicatie unei persoane si cand nu-ti mai convine,(lucrul aparea mai ales cand un sef fugea in strainatate sau cadea in disgratie) sa cauti in biblioteca respectivei persoane sa smulgi paginile, pentru a nu se vedea ca dmult, aveai oarece interese si nu era ceva injositor a canta ode respectivului sau respectivei, cu plecaciuni si multe altele...
Alteori, autorii semnau fara a oferi dedicatie, astfel incat totul era pregatit ca atunci cand apare ocazia, fara dificultate, sa fie oderita o carte, ceva acolo, o atentie din partea autorilor, semnat de toti acel text numit dedicatie.
Trebuie facuta ordine in zona prioritatilor legate de bazele de date. Cel care este tatic acolo se numeste Gigel SABĂU, un specialist de mare tinuta, delicat, ferm, serios, profund si cu mare caracter. Cu vechime dar cu mult tact, Gigel a reusit sa reuneasca un grup de tineri cu care a aprofundat in zona teoretica dar si in zona practica bazele de date, reusind sa convinga pe cei de la Editura Tehnica, acolo unde pastor era Ion ILIESCU, sa publice lucrarea gandita de ei numita Baze de date, in doua volume, un lucru extraordinar pentru acele vremuri, in care zona informaticii era amanetata unor coriferi de care nimeni nu reusa sa treaca. Gigel in calitate de coordonator general si echipa lui au reusit! Desi au trecut atatea ani, cartea aceasta este una de referinta prin:
- nivel de abordare
- grad de cuprindere
- noutate
- documentare
- faptul ca autorii stiau ce scriu datorita experientei in domeniu
- exemplele date erau din practica proprie
- bibliografia arata ca documentarea era la obiect
- lucrul lor era absolut temeinic
- depasisera concurenta existenta pe piata.
Profrsorul Constantin IONESCU era profesor doctor docent, lucru pe care multa lume nu-l intelegea. Numai ca de departe, Constantin IONESCU era un om, un mare caracters si un manager desavarsit. Din mainile sale au iesit nenumarati doctori, unii dintre ei porci fiind si fara caracter, caci asta inseamna a fi porc, prin comportament au aratat ca nu stiu sa se poarte cu cel care i-a facut oameni. Totusi, Constantin IONESCU si-a apropiat niste tineri absolut remarcabili cu care a lucrat in zona sistemelor informationala, aratand cat de impoprtant este sa fie creat acel climat care descatusaza energiile si le pune in slujba realizarii unui obiectiv bine definit. Asa s-au nascut doua lucrari, zic eu, fundamentale de analiza si proiectare de sisteme informationale, avandu-l coordonator pe Prof.dr.doc. Constantin IONESCU si anume:
- cursul de sisteme informationale
- culegerea de probleme a disciplinei Sisteme informatice si banci de date avand sub coordonarea sa pe Lungu, Sabau, Surcel, Tamas, din catedra, pe Avram, Teodor, Cojocaru si Marinescu din productie, adica pe cei mai buni intr-un cuvant; mai lipseste cineva; bibliografia inclusa acolo este fix la obiect fiind formata din lucrari reprezentative, de mare actualitate, care sunt la dispozitia studentului, nu pentru a-i arata acestuia cat de eruditi sunt autorii; structura culegerii porneste de unde trebuie sa porneasca orice autor care stie despre ce scrie, adica de la fundamente care sunt structurile de date, apoi in capitolul urmator trateaza fisierele ca in ultimnul capitol sa defineasca enunturi si sa dea solutii privind bazele si bancile de date.
Dupa atatea ani, cine doreste abordari moderne in dezvoltarea informaticii la nivelul de organizatie, in aceste doua lucrari are modele adevarate si nu mai porneste de la zero ca Maria Tereza, asa cum fac multi dintre cei ce cred ca stiinta informaticii economice incepe de la ei citire..

Ideea de a introduce in orice bibliografie, fie ca era vorba de un curs de economie politica, fie de matematica, basca de informatica, a documentelor de partid si cuvantarile lui Nicolae Ceausescu, era de inteles numai pana lla un punct, fara a justifica in vreun fel exagerarile. Dar erau si cazuri in care asemenea ghidusii nu se produceau spre lauda autorilor de carti, fiind interpretate ca afront adus nu celor de sus, ci mai degraba fluviului de cantareti, aplaudaci, slugi, lingai, trogloditi si lasi.
Numai cine a trait in acele vremuri are a intelege ca explicit nimeni nu cerea modificarea bibliografiei, numai ca exista un curent si o privire, o exclamatie, un gest sau intrarea intr-un fir de asteptare fara sfarsit, conduceau automat la a intelege ca trebuie facut ceva, adica introducerea de citate din documentele PCR sau din cuvantari recente, cu sau fara legatura cu cursul, in introducere, de cele mai multe ori. Era aberant sa sacrifici munca de un an doar de dragul de a nu schimba un titlu sau de a fi batos in a nu-l pune pe sef sa scrie o prefata sau d a nu include cate ceva mai mult sau mai putin compromitator in bibliografie. Au fost si autori verticali.
Candva se zicea ca tovarasei - adica Elenei Ceausescu ii repugnau cuvintele informatica si cibernetica, drept care toti directorii de edituri fugeau ca dracul de tamaie de cartile cu asemenea teme sau titluri. Asa ca se scriau intens si carti de cibernetica si carti de informatica fara a folosi cuvintele mai mult decat pornografice cibernetica si informatica si toata lumea era fericita. Realitatea era un pic alta. Se zice ca un ministru sau cam asa ceva ar fi coordonat o carte de cibernetica in chimie, scotand un volumoi de cateva kg. Sa se laude si el o tara, a mers la Elena nu cea of Troy, cu volumul cu dedicatie. La curieux femme, a intrebat: ce e aia cibernetica X-ulescule? Iar X-ulescu, in loc sa explice despre ce e vorba, probabil nestiind cu ce se mananca cibernetica in chimie, s-a fastacit si cand a iesit de acolo a zis ca tovarasei nu-i place nici cibernetica, nici informatica. Asa a inghetat totul, desi la CIPA Rm. Vilcea tot tovarasa baga bani la greu in cibernetica si in informatica, exact in aceleasi timpuri...Ca pecinginea sa fie extinsa, un potentat al vremii blocase tot ce se numea lucrare in care ar fi aparut cuvatul statistica. Inclusiv, istoria statisticii era tot trecuta in dreptul numelui lui. Asa ca nimeni nu mai indraznea a folosi acel cuvant daca s-ar fi dus la Lito ASE...
Si totusi cine era perseverent scria si publica si cibernetica si informatica, seriile de AMC si Informatica de la Editura Tehnica au continuat fara intrerupere.


1985 dodescu 0012 1986 culegere cobol 0013 1986 c ionescu coodonator0013 1992 bazele informaticii 0010 1986 c ionescu coodonator0010 1986 culegere cobol 0013